Misterioasele bucle ale evolutiei

In mitologie, refe­ri­rile la par ca la un simbol al fortei, fer­tilitatii si virilitatii sunt nenuma­rate, facand parte dintr-un soi de me­mo­rie mitico-istorica a intregii umanitati. Desi nu mai crede nimeni, precum grecii in Antichitate, ca sufle­tul este co­ne­c­tat la trup prin interme­diul pa­ru­lui, in zilele noastre podoaba capi­lara isi conserva profunda valoare sim­­bo­lica si reprezinta un mijloc de comu­nicare a unor mesaje sociale complexe.

Codul spart
Prima vopsea sintetica pentru par a fost creata in 1907, iar parul a inceput sa fie analizat stiintific abia in ultimii 50 de ani. In momentul de fata, numeroase companii de cosme­tice dispun de propriile laboratoare de cercetare, unde specialistii studiaza nu doar relatia dintre proprietatile fizice, structura firului de par si felul in care aceasta reactioneaza la chimi­calele folosite in cosmetice, dar si aspectele psihologice legate de nevoia omului de a arata bine. Sa­van­tii cultiva foliculi de par in vitro inca de la inceputul anilor ‘90 si, cu ajutorul tehnologiilor inalte si al geneticii, pot decodifica acum ampren­­ta biochimica a firului de par, furni­zand informatii valoroase, capabi­le sa solutioneze probleme medicale sau sa constituie probe in dosarele de medi­cina legala. Este cazul testului dezvol­tat anul trecut de catre Friedrich Würst la Univer­sitatea din Basel, test care dez­va­luie, prin simpla analiza a unui fir de par, toate datele legate de consumul de alcool al unei persoane.

Cicluri si faze
Precum cimpanzeii, oamenii au pe trup in jur de 5 milioane de fire de par, dar, spre deosebire de blana celor dintai, care are rol termore­gla­tor, firele noastre de par sunt mai scurte si mai fine. Pe capul unui om obisnuit cresc, cu circa 0,4 milimetri pe zi, intre 100.000 si 150.000 de fire de par. Asa­dar, in medie, in fiecare zi ni se aduna pe cap cam 50 de metri de par, ceea ce inseam­na 1,5 kilometri pe luna si 18 kilometri pe an. Parul are in componenta, in prin­ci­pal, o proteina numita keratina, care se gaseste si in compozitia unghii­lor, a ghearelor, a copitelor si a pe­nelor. Lega­turile chimice din aceasta prote­i­na sunt cele care confera parului elas­ti­­ci­ta­t­e si forta, astfel incat un singur fir de par uman poate sustine o greuta­te de 100 de grame, iar o suvita for­ma­ta din 100 de fire – una de peste 10 kilo­gra­me. Activitatea fiziologica a firului de par presupune un ciclu de viata compus din trei faze.

La fel ca omul, parul se naste, creste, moare si este inlocuit. Faza cea mai de durata, numita anagena (de crestere), acopera perioada cand firul este produs continuu de catre foliculii parului, in­gro­pati adanc in grasimea scalpului: la o femeie cu parul lung pana la umeri, aceasta faza dureaza intre trei si cinci ani, in timp ce la barbati media este de 2-4 ani. Urmare a unui semnal hormonal sau chimic, foliculul intra apoi intr-o perioada de „odihna“, faza catagena, cand celulele nu se mai reproduc, iar firul de par nici nu cade, dar nici nu mai creste. In ultima perioada de viata – faza telogena –, cortexul (radacina) impinge firul de par in afara in mod treptat.

• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an
• De ce uneori zăpada pare albastră?

De la intrarea in aceasta faza si pana la caderea firului pot trece aproxima­tiv patru luni. Din fericire, la oameni, cele trei etape sunt sincrone, nu succesive, pentru ca altfel toate firele de par ar cadea simultan. Motivul pentru care, de la o anumita varsta, foliculii parului inceteaza sa mai produca melanocite (celule ce dau nastere melaninei, de care depinde culoarea naturala a firu­lui de par), iar parul creste depigmen­tat, adica alb, nu a fost deocamdata elucidat de catre cercetatori.